La vârsta adultă înaintată și la bătrânețe, își dorește în continuare să fie util, să transmită din experiența, ajutorul, ideile sale, dar în același timp se simte inutil, ca o povară, sărăcit, îi este rușine de propria înfățișare sau neputință, sau încearcă să atingă integritatea vieții (acceptarea propriului parcurs de viață). Nu de puține ori, acest lucru se manifestă prin disperare, care rezultă din recunoașterea faptului că este prea târziu pentru a începe să trăiască o viață nouă, diferită. Este dezgustat de situația și de neputința în care se află, ajungând să se împace cu așteptările neîmplinite pe care le avea de la viață și de la activitățile sale anterioare. Dobândește sentimentul că este deja prea bătrân, simte că pierde propria importanță, respectul și adesea chiar respectul de sine. Se simte discriminat din cauza vârstei.
O serie de factori influențează modul în care o persoană face față vârstei, bătrâneții și nevoii de a accepta ajutor (de a fi îngrijit):
- Firea
La bătrânețe, trăsăturile dominante de personalitate devin mai pronunțate. O persoană care a fost învățată să se bazeze tot timpul pe ea însăși sau care a trăit singură, și-a pierdut încrederea în oameni, tolerează mai greu ca cineva să intre în spațiul său intim, să-și schimbe stereotipurile sau să se adapteze la o altă persoană (sau alte persoane). Teama de a nu fi el însuși stăpânul situației îl determină să respingă orice fel de îngrijire.
- 2. Tradiționalismul, influența educației și lipsa de adaptare la noua situație (maladaptare)
De obicei, respinge doar ajutorul și îngrijirea din partea persoanelor străine, deoarece este adeptul valorilor tradiționale în care persoana în vârstă trebuie să aibă poziția, locul și rolurile sale în familie. Nu vrea/nu poate înțelege că rudele cele mai apropiate (în special copiii) acordă prioritate câștigurilor financiare în detrimentul îngrijirii membrului de familie în vârstă, că pleacă la muncă și nu-i dedică timp. Dacă nu primesc ajutor de la cei apropiați, nu vor să accepte ajutorul nimănui. Adesea, este o formă de a forța atenția celor dragi.
- Suportul social
Ei se bazează pe ajutorul din mediul lor imediat, deoarece știu că au trăit întotdeauna în armonie cu mediul înconjurător și cred că au în jurul lor destui prieteni și cunoștințe cărora le pasă de ei și care nu îi vor abandona. Cu toate acestea, uneori, nu conștientizează faptul că cei dragi lor sunt și ei deja dependenți de ajutorul altora.
- Posibilitățile economice
Ei refuză să primească îngrijiri medicale pentru că nu își permit să le plătească. Le refuză chiar și din partea rudelor lor apropiate, deoarece consideră că trebuie să le răsplătească financiar ajutorul. De obicei, astfel de oameni nu au primit nimic gratuit în viața lor și nici măcar nu au făcut ei înșiși acte de caritate. Opusul este mândria, care îi determină să refuze orice ajutor, chiar și cel financiar.
- Condiția fizică
În ciuda vârstei înaintate și a bolilor asociate, aceștia se simt încă autosuficienți și doresc să aibă grijă de ei înșiși și de mediul înconjurător pentru a se menține în formă. Cu toate acestea, există un declin al percepției senzoriale (auz, văz) și persoana în vârstă se confruntă cu dificultăți, întrucât nu știe despre ce se vorbește în societate, nu vede bine și astfel nu recunoaște oamenii, ceea ce o împiedică să se bucure din plin de compania altora, așa că preferă să o evite, să refuze ajutorul și să se retragă în singurătate.
- Dispoziția psihică
Diferite indispoziții psihologice și boli – oboseală, depresie, demență, boala Alzheimer incipientă etc. – sunt cauze ale refuzului de a primi ajutor de la o altă persoană. De multe ori, bolnavul nu-și poate controla propriile acțiuni, cu atât mai puțin pe cele ale altora, și de aceea preferă să se retragă în singurătate, în propria lume, în care o altă persoană nu ar face altceva decât să-l deranjeze.
- Experiențele anterioare negative, influența mass-media sau alte experiențe negative mediate de alți beneficiari de îngrijire
În prim-plan domină teama de tratament nepoliticos, de a fi jefuit, de a repeta o experiență neplăcută, care le-a ancorat neîncrederea în oameni sau cel puțin în străini. Refuzul de a primi ajutor din partea rudelor este declanșat, de cele mai multe ori, de dezamăgirea că acestea nu au răspuns așteptărilor sale în ceea ce privește modul în care l-au tratat – l-au tratat cu superioritate, nu i-au arătat suficient respect, l-au făcut să simtă lipsa sa de putere sau, pur și simplu, nu au avut suficientă răbdare cu el. Un alt motiv pentru care refuză ajutorul rudelor este teama de a fi plasat într-o instituție pentru vârstnici ca persoană dependentă și de a-și pierde casa și mediul natural, modul său de viață anterior.
- Rușinea, timiditatea
Le este rușine, de exemplu, de sărăcia lor, de înfățișare, de infirmitate, de evenimentele din familie etc., așa că nu permit altor persoane să intre în mediul lor natural. Le este rușine să se dezvăluie celorlalți atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
- Aversiunea față de îngrijitor, amintiri cu persoane nedorite
Nu de puține ori fără nicio cauză, de exemplu, în cazul diferențelor de caracter, etnie sau medii sociale. Adesea, aspectul îngrijitorului joacă un rol dominant în respingerea îngrijitorului mai în vârstă (tatuaje, piercing-uri, coafură etc.). Se întâmplă deseori ca persoana îngrijită să respingă îngrijitorul pentru că acesta îi amintește de o persoană cu care nu a avut relații sau experiențe bune (vecini, foști parteneri, colegi etc.).
- Dependența
Încearcă să-și mascheze dependența, așa că refuză cu hotărâre prezența altor persoane, chiar și cu prețul de a rămâne fără ajutor.
Care este soluția?
Fiecare persoană îngrijită este individuală, o personalitate distinctă și unică, așa că alegeți o abordare individuală pentru fiecare persoană, dar cu accent pe satisfacerea nevoilor complexe de sănătate, spirituale, sociale și psihice:
- Informați-vă. Înainte de a oferi ajutor, aflați cât mai multe informații despre persoana pe care o veți îngriji, nu numai despre starea sa actuală de sănătate, ci și despre ceea ce a făcut, unde a trăit, în ce fel de societate a trăit, cum s-a înțeles cu cei din jur, dacă a trăit traume etc.
- Respectați-i teritoriul. Dați-i de înțeles persoanei îngrijite că, în mediul său, ea este stăpânul și că dumneavoastră sunteți acolo doar pentru a o ajuta.
- Câștigați-i încrederea treptat și încet. Comunicați cu persoana îngrijită cu privire la nevoile sale și nu încercați doar să vă impuneți punctul de vedere. Lăsați-o pe ea să vorbească cel mai mult, chiar dacă se repetă. S-ar putea ca astfel să dorească să vă spună ceva.
- Întotdeauna lăsați persoana îngrijită să știe că amândoi sunteți oameni și că sunteți egali în acest sens.
- Fiți consecvent în tot ceea ce faceți, măsurați-vă vorbele, dar încercați să vă păstrați naturalețea. Fiți respectuoși cu obiectele personale și mediul în care trăiește persoana îngrijită; acestea pot avea o mare importanță pentru ea.
- Nu vă comportați cu superioritate. Căutați soluții comune la probleme care să nu deranjeze stereotipurile și sentimentul de siguranță al persoanei îngrijite.
- Nu tratați persoana îngrijită ca pe un copil mic. Acordați-i respectul cuvenit. Nu uitați să o lăudați pentru performanța ei.
- Înarmați-vă cu răbdare.. Nu presați persoana îngrijită, nu o forțați să facă ceva, nu o faceți să simtă că vă reține. Oferiți-i timp și spațiu pentru a se exprima și pentru a face activitățile pe care vrea și este în stare să le facă.
- Oferiți persoanei îngrijite spațiul necesar pentru a se autorealiza în activitățile zilnice. Dar fiți aproape de ea pentru ca ea să se simtă în siguranță.
- Persoana îngrijită nu trebuie să facă nimic, dar ar fi bine dacă ar vrea! Planificați împreună activitățile zilnice și adaptați-le la starea fizică și psihică actuală a persoanei îngrijite.
- Faceți ca persoana îngrijită să simtă că aveți nevoie de ea. Că nu este o povară pentru dumneavoastră, ci mai degrabă cunoștințele și experiența ei sunt un avantaj pentru dumneavoastră. Dați-i ceva mai ușor de făcut, rugați-o să vă spună povești din trecut, să vă povestească despre tradiții etc., sau să le înregistreze pentru copiii dvs., de exemplu. Încurajați persoana îngrijită să rememoreze lucruri frumoase din trecut, uitați-vă la fotografii cu ea. Aflați mai multe despre viața, planurile, firea sa etc.
- Nu vă supărați dacă persoana îngrijită nu este mulțumită de ceva. Încercați să o liniștiți și să aflați cum ar proceda ea.
- Testați persoana îngrijită. Pentru a determina autosuficiența persoanei, abilitățile de îngrijire personală etc. folosiți, de exemplu, Testul Barthel, Testul activităților instrumentale de viață zilnică, Testul Folstein pentru starea mentală și funcția cognitivă, Evaluarea depresiei, a stării de nutriție, a durerii sau Indicele geriatric funcțional care pot fi găsite, de exemplu, în cartea Geriatria și îngrijirea geriatrică (2009), precum și pe internet.
- Nu uitați că sunteți acolo pentru ea și nu ea pentru dumneavoastră!
A răspuns la întrebare: Mgr. Mgr. Anna Lukáčová Havrilová, asistentă medicală acreditată
